Mănăstirea Căpriana

Este un monument de arhitectură de importanță națională, ocrotit de stat. Este una din cele mai vechi mănăstiri fondate în Basarabia începutul sec.XV. Este situată în zona centrală a Republicii Moldova și considerată de mulţi istorici ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Moldova. Mănăstirea a fost construită la început din lemn şi a suferit de pe urma năvălirii repetate ale tătarilor şi turcilor. Ştefan cel Mare este ctitorul bisericii din Piatră cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1491– 1496). În 1542– 1545, se fac lucrări de restaurare,a mănăstirii. La sf. sec al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaşte o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe muntele Athos. Mănăstirea Căpriana în 1813 trece în subordinea Casei Bisericii din Chişinău. În 1840 a fost ridicată a doua biserică a mănăstirii cu hramul Sf. Gheorghe, iar în 1903 a treia biserică „de iarnă” cu hramul Sf. Nicolae. La Căpriana a existat cea mai mare bibliotecă mănăstirească din Basarabia, cărţile căreia ulterior au dispărut. Este închisă în anul 1962 şi devastată. Porţile mănăstirii se redeschid abia în anul 1989 care activează și până în prezent.